Viața Sf. Partenie din Lampsakos și minunile săvârșite în timpul vieții sale

Sfântul Partenie din Lampsakos este un Sfânt din vechime al Bisericii Ortodoxe, care a trăit în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea după Hristos (adica acum mai bine de 1.600 de ani), și a fost un renumit Episcop al cetății antice grecești Lampsakos, care se afla pe teritoriul orașului care astăzi se numește Lapseki și se află în Turcia, pe țărmul asiatic al Strâmtorii Dardanele.

Sfântul Partenie din Lampsakos este sărbătorit în fiecare an pe data de 7 februarie și este recunoscut în mod deosebit ca fiind Sfântul Tămăduitor al cancerului si al tuturor bolilor – trupeşti şi sufleteşti. Pe lângă aceste calităţi de vindecător (care îl aseamănă pe Sfântul Partenie cu Sfinţii Apostoli), Sfântul Ierarh Partenie a primit de la Dumnezeu darul deosebit de a izgoni demonii şi de a-i uşura pe oamenii care suferă de influenţa magiei, farmecelor, vrăjilor şi a altor acţiuni satanice.

Sfântul Partenie a fost înzestrat de Dumnezeu şi cu un alt mare har, şi anume acela de a învia morţii (în timpul vieţii sale a înviat trei morţi!!!). Ceea ce-l face şi mai minunat pe acest Mare Sfânt din vechime este faptul că Dumnezeu l-a îmbogăţit în zilele noastre pe Sfântul Partenie cu şi mai mult har, căci Marele Făcător de minuni Partenie săvârşeşte iar zilnic minuni uimitoare, precum odinioară, copleşindu-i cu binefacerile sale pe cei care îl roagă cu credinţă şi evlavie. Marele Sfânt Partenie îi apără pe oamenii din zilele noastre de orice capcană răuvoitoare, îi salvează din primejdii şi rezolvă în chip minunat situaţiile dificile, întrecând, de cele mai multe ori, nădejdile oamenilor.

Marele Sfânt Partenie s-a născut în orăşelul Melitoupolis din provincia Hellespont din Asia Mică, în secolul al IV-lea d.Hr.. Tatăl său se numea Hristodoulos şi era diacon al bisericii din acea localitate. De mic copil a fost atras de Sfintele Scripturi, aplicând in viaţa de zi cu zi poruncile Evangheliei. În apropierea orăşelului în care s-a născut era un lac, din care obişnuia să pescuiască tânărul Partenie, iar banii pe care-i primea vânzând peştii din care nu mânca niciodată, îi împărţea pe toţi la săraci.

Pentru marea iubire de oameni a smeritului Partenie, Dumnezeu l-a învrednicit să primească Sfântul Har încă de la o vârstă foarte fragedă. Sfântul Partenie a început să facă multe minuni, chiar de la vârsta de 18 ani, tămăduind tot felul de boli şi scoţând diavolii din oameni, prin chemarea Numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Datorită minunilor pe care le făcea, faima Sfântului Partenie s-a răspândit pretutindeni. Pentru toate acestea, Episcopul din Melitoupolis, Filitos, l-a hirotonit preot, astfel Harul Sfânt revărsându-se şi mai bogat în sufletul bunului Partenie.

Sfântul Partenie dobândise o putere atât de mare împotriva puterilor întunericului, încât şi simpla chemare a numelui său îi punea pe fugă pe demoni. Pentru că avea mare trecere la Dumnezeu, datorită vieţii sale drepte, Sfântul Partenie s-a învrednicit să facă minuni şi mai mari în numele Preasfintei Treimi.

Sfântul Partenie vindecă complet ochiul

unui om, scos de coarnele unui taur

Mergând odată Sfântul Partenie pe un drum, a întâlnit un om pe care îl lovise în obraz un taur cu cornul, încât i-a scos ochiul. Bietul om îşi ţinea cu mâna tremurândă ochiul scos şi cu gemete chema în ajutor duhurile cele bune să-l miluiască. Pe acesta văzându-l Sfântul Partenie cu ochii lui preamilostivi, i-a luat cu mare grijă ochiul scos în mâna lui dreaptă şi l-a pus din nou la locul său. Şi nu a fost nevoie nici de leacuri, nici de mult timp să se vindece ochiul cel scos, ci doar timp de trei zile l-a udat cu apă sfinţită (adică aghiazmă) şi s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să-l vindece complet, spre slava Preasfântului Său Nume. Şi Dumnezeu nu S-a întors de la plăcutul Său, Partenie, ci i-a ascultat rugăciunea înfocată şi a tămăduit desăvârşit ochiul scos al omului necăjit !!! Cu adevărat, Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi !!!

Sfântul Partenie vindecă cancerul femeii

(apărut în zonele ascunse ale corpului)

Marea putere tămăduitoare a Sfântului Ierarh Partenie este dovedită şi de minunea uimitoare prezentată în continuare. O femeie s-a îmbolnăvit de groaznica boală a cancerului. Şi cancerul a luat proporţii, dezvoltându-se în locurile cele mai ascunse ale corpului. Aşadar, femeia, pe de o parte, suferea dureri cumplite, iar pe de altă parte îi era ruşine să se arate la doctori pentru tratament. Dar Dumnezeu, Care vede cele nevăzute şi Care dăruieşte pe nevăzute, a tămăduit prin Preamilostivul Sfânt Partenie cancerul. Astfel, Sfântul Partenie, după ce a înălţat rugăciuni din inimă, cu adâncă smerenie şi durere, către Atotputernicul şi Multmilostivul Dumnezeu, Cel pentru Care nimic nu este cu neputinţă, a făcut Semnul Sfintei Cruci pe fruntea bolnavei şi a silit cancerul să iasă de îndată, făcând-o pe femeie să-L preamărească pe Hristos cu glas de bucurie.

Dumnezeu a ascultat şi îndeplinit grabnic rugăciunea Preabunului şi Preaiubitului Său Partenie, cel care I-a împlinit cu osârdie, cu multă dragoste şi smerenie, încă din fragedă copilărie, poruncile din Evanghelia Sa. Deci Dumnezeu a tămăduit cancerul, ca urmare a rugăciunii fierbinţi şi curate a smeritului Său slujitor, Sfântul Partenie. Ca urmare a acestei minuni, unele site-uri de pe Internet îl prezintă pe Sfântul Partenie, Episcopul Lampsakului, ca pe un Sfânt tămăduitor al cancerului de prostată, această afirmaţie fiind corectă, însă, prin această formulare, Sfântul este oarecum nedreptăţit, căci puterea lui tămăduitoare se răsfrânge asupra tuturor formelor de cancer şi asupra tuturor bolilor, indiferent de gravitatea sau stadiul lor, după cum se poate uşor deduce din noianul de minuni uimitoare şi neaşteptate – săvârşite de Sfântul Partenie în timpul vieţii sale – ce vor fi prezentate în cele ce urmează, dar şi în secţiunea Minuni din zilele noastre săvârşite de Sfântul Partenie din Lampsakos – care cuprinde minunile săvârşite în zilele noastre de Sfântul Ierarh Partenie.

Sfântul Partenie biruieşte pe diavol

cu puterea Sfintei Cruci

Pentru strălucitele sale virtuţi şi pentru viaţa sa dreaptă şi cuvioasă, Dumnezeu l-a înzestrat pe Preabunul şi Milostivul Sfânt Partenie, pe lângă darul de a tămădui toate formele şi stadiile de cancer şi toate bolile, şi cu putere deosebită împotriva demonilor trufaşi. Aceste daruri primite de la Preabunul Creator şi le-a păstrat Sfântul Partenie şi după adormirea sa, întrucât el vindecă toate bolile – şi mai ales cancerul de orice fel şi în orice stadiu – , alungă demonii şi desface vrăjile şi în zilele noastre, precum făcea odinioară, când trăia pe pământ – vedeţi secţiunea Minuni din zilele noastre ce cuprinde miracolele săvârşite de milostivul Partenie în zilele noastre. Minunatul Sfânt Partenie reuşeşte de fiecare dată, mijlocind la Tronul Preasfintei Treimi, să zădărnicească toate planurile şi punerile la cale cele duşmănoase ale duhurilor necurate (adică ale diavolilor) împotriva creştinilor care i se roagă cu credinţă şi evlavie. Această mare putere a Sfântului Partenie împotriva demonilor este scoasă în evidenţă de întâmplarea minunată relatată mai jos, precum şi de minunile din zilele noastre, când Sfântul Partenie este înzestrat de Multmilostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu cu o putere şi mai mare împotriva necuraţilor şi întunecaţilor diavoli.

Mergând odată Sfântul Partenie să cerceteze pe un bolnav şi trecând pe lângă casa unui boier, un câine mare a rupt lanţul cu care era legat şi, din poartă alergând, s-a năpustit asupra Sfântului, suindu-se cu picioarele de dinainte pe umerii lui, deschizându-şi gura lui cea mare şi uriaşă în mod ameninţător, vrând să muşte cu dinţii faţa Sfântului Partenie. Bineînţeles că nu de unul singur şi nici prin puterea lui firească a făcut câinele acest gest (căci este ştiut faptul că, atunci când omul se sfinţeşte, fiarele sălbatice simt acest lucru şi nu îi fac nici un rău, ba chiar i se supun – aşa cum făceau şi înainte de izgonirea primilor oameni din Rai), ci mânat de diavol. Dacă acest lucru i s-ar fi întâmplat altcuiva, acesta s-ar fi înspăimântat sau ar fi căutat un ciomag sau o altă armă să se apere şi ar fi strigat după ajutor. Dar Sfântul Partenie, care avea o credinţă puternică şi mare îndrăzneală înaintea Preasfintei Treimi, nu doar că nu s-a înfricoşat, ci a apelat la ajutorul Semnului biruitor al creştinilor, ca de fiecare dată: a suflat în gura larg deschisă a câinelui, pecetluindu-l astfel cu Semnul Sfintei Cruci, şi îndată fiara cea înspăimântătoare a rămas locului moartă şi a căzut fără suflare de pe umerii lui la pământ. Iată deci cum Atotputernicul Dumnezeu nu a lăsat pe spurcaţii diavoli (care lucrează atât prin oameni, cât şi prin făpturile necuvântătoare, pentru a le face rău celor care le zădărnicesc planurile cu ajutorul lui Hristos) să-l rănească pe plăcutul Său Partenie, ci a alergat imediat în ajutorul lui, izbăvindu-l de primejdie şi nimicind pe sluga satanei.

Datorită strălucitei sale vieţi şi a minunilor pe care le făcea, a ieşit la iveală sfinţenia sa. Pentru aceasta, Mitropolitului din Kizik, Asholios, l-a numit pe Sfântul Partenie, în anul 325, în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare, Episcop al cetăţii Lampsakos, deoarece această localitate era adânc cufundată în idolatrie.

Urmând poruncilor apostolice, Marele păstor făcător de minuniPartenie – a muncit din greu şi cu umilinţă, cu rugăciune şi cu post, neîncetat sfătuindu-i, rugându-i şi dojenindu-i. Sfântul Partenie se străduia să dea la o parte negura din jurul ochilor şi să-i pregătească pe lampsakieni să vadă cu ochi limpezi pe Marele Dătător de lumină. Astfel, dreptul păstor îi convingea pe unii cu vorba, iar pe alţii mai mult cu fapta – prin exemplul vieţii sale drepte şi, mai ales, prin minunile uimitoare pe care le săvârşea în numele Domnului Iisus Hristos. Sfântul Partenie a fost doctor al trupurilor celor suferinzi din Lampsakos, dar, mai ales, doctor al sufletelor lor, deoarece a reuşit să-i convertească, să-i facă să urască minciuna şi să se boteze în numele Preasfintei Treimi.

Văzând cetatea încredinţată lui că sporeşte în credinţa cea dreptmăritoare şi că dispreţuieşte întru totul idolii, evlaviosul Ierarh Partenie a vrut să distrugă templele idoleşti din cetatea Lampsakos, iar în locul lor să zidească sfinte biserici închinate lui Hristos. Pentru aceasta, a mers la Marele Împărat Constantin ca să ia de la dânsul autorizaţie pentru acest lucru. Fiind primit de dreptcredinciosul şi de Hristos iubitorul împărat cu multă cinste şi dragoste, a obţinut de la dânsul ceea ce dorea, şi, în plus, o sumă însemnată de aur pentru zidirea sfintelor biserici.

Întorcându-se Sfântul Partenie în Lampsakos, a dărâmat toate capiştele idoleşti şi a construit în mijlocul cetăţii şi în punctul său cel mai înalt, o mare biserică, peste măsură de frumoasă, spre slava Atotputernicului, singur apucându-se de lucru şi ajutând cu mâinile sale pe zidari. Această minunată Biserică închinată Mântuitorului Hristos domină şi astăzi centrul Lampsakului, ea păstrându-se din secolul al IV-lea, deoarece turcii au transformat-o în moschee când au răsturnat Imperiul Bizantin.

Sfântul Partenie înviază primul om – pe Eftihianos !!!

Odată terminată construcţia sfintei biserici, Preamăritul Partenie s-a sârguit să facă în Altar Sfânta Masă; pentru aceasta a căutat un bloc de piatră foarte mare şi frumos; după ce l-a găsit, l-a predat cioplitorilor în piatră, spre a fi prelucrat aşa încât să se potrivească cu Sfântul Altar. După terminarea lucrării, imensul bloc de piatră a trebuit transportat spre sfântul lăcaş. Muncitorii l-au încărcat într-un car cu boi, dar vrăjmaşul diavol, care întotdeauna pizmuieşte toate cele bune, a încercat să împiedice lucrarea Preacuviosului Partenie şi şi-a început obişnuitele lui lucrări, ca cel ce este de la începutul lumii ucigaş de oameni. A săvârşit deci o lucrare pe măsura urii sale faţă de oameni, căci după ce i-a tulburat aşa cum ştie el pe boi, i-a împins înapoi cu un avânt de nestăvilit, încât nimeni nu-i mai putea stăpâni. Îndată omul care mâna boii, pe nume Eftihianos, prin lucrarea diavolească a fost aruncat la pământ, sub car, cu faţa în jos, şi trecând carul cu piatra cea mare şi extrem de grea peste dânsul, i-a sfărâmat toate oasele şi măruntaiele, încât l-a lăsat mort.

Aducându-i-se îndată la cunoştinţă cele întâmplate, Preamăritul Ierarh PartenieMarele Tămăduitor şi Făcător de minuni – a spus: “Nu ai să te bucuri de asta, demon viclean, şi nici n-ai să împiedici să se facă lucrarea lui Dumnezeu!”. Şi degrabă, luând cu el pe câţiva dintre credincioşii cei de faţă, au mers cu toţii la locul unde se întâmplase tragedia. Văzând trupul mortului, preamilostivul Sfânt Partenie şi-a plecat sfinţii săi genunchi la pământ, spre rugăciune, apoi s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu, zicând: “Tu, Stăpâne, Care eşti Adevăratul Domn al vieţii şi al morţii, Tu ştii cu adevărat pentru care pricină a atacat vrăjmaşul; dar, precum întotdeauna, aşa şi acum zădărniceşte, Împărate al meu, planurile viclene şi arată-i deşartă scornirea lui, şi dăruieşte-i viaţa robului Tău, Eftihianos, care zace aici jos mort, pentru că nimic nu se află în afara puterilor Tale, când Tu vrei, Tu Care eşti Izvorul vieţii şi Învierea!”.

Aşa a spus şi până să termine Sfântul Partenie de-a binelea rugăciunea, Eftihianos a înviat!!! Şi îndată s-a ridicat omul pe deplin sănătos, dând din mâini şi din picioare şi mişcându-şi buzele ca să-i mulţumească Marelui Făcător de minuni Partenie, care l-a înviat. Toate oasele şi mădularele – care mai înainte zăceau strivite pe drum – s-au refăcut complet, iar Eftihianos, înzdrăvenindu-se ca mai înainte, a luat boii şi a mânat carul cu piatra cea aleasă până la Sfânta Biserică a Atotputernicului. Atunci toţi cei care au văzut acea minune şi acea neaşteptată întoarcere la viaţă a mortului, şi-au întărit credinţa în Mântuitorul Hristos şi în puterea Lui nemărginită, şi au dat slavă şi laudă Preabunului Dumnezeu.

Prin această înviere minunată – însoţită de refacerea completă a trupului zdrobit –, Sfântul Ierarh Partenie din Lampsakos, cu puterea lui Iisus Hristos, l-a ruşinat încă o dată pe diavol, care încearcă permanent şi pe orice cale să împiedice lucrările lui Dumnezeu.

Aflând oamenii de pretutindeni despre această înviere minunată, se minunau de puterea deosebită şi de marea trecere de care se bucura smeritul Ierarh Partenie la Tronul Preasfintei Treimi. Astfel, toţi cei care aveau bolnavi sau demonizaţi sau care sufereau de orice alt rău, întrucât dispreţuiau orice ştiinţă şi orice alt ajutor apropiat de aceasta, îi aduceau la Preafericitul Partenie, Episcopul Lampsakului, şi vedeau lucruri care întreceau nădejdile lor.

Sfântul Partenie era părintele iubitor, ocrotitor şi salvator al cetăţii pe care o păstorea. Cu ajutorul rugăciunii, Dreptul Ierarh tămăduia fără excepţie toate bolile şi neputinţele, mai ales pe cele faţă de care medicina acelei vremi era complet neputincioasă. Preabunulul Sfânt Ierarh Partenie, Episcopul Lampsakului, era atât de milostiv încât nu refuza să-i ajute pe nici unul dintre nenumăraţii suferinzi de patimi trupeşti sau sufleteşti sau posedaţi de duhuri necurate, care îi cereau ajutorul sau dintre cei care aveau marea şansă de a-l întâlni pe Sfânt în calea lor – unii dintre aceştia din urmă chiar neştiind că suferă de anumite boli sau că sunt posedaţi de demoni. De aceea, oamenii au încetat să mai apeleze la doctori pentru tratarea lor şi alergau de fiecare dată la bunul lor păstor, Partenie. Pricinile care-i făceau pe oameni să alerge la Sfântul Partenie erau multe, printre care siguranţa, grăbnicia şi gratuitatea vindecării complete şi a rezolvării problemelor lor.

Evlavia adâncă a lampsakienilor faţă de Sfântul Partenie reiese şi din următorul fapt: Întrucât oraşul Lampsakos se afla în calea drumurilor comerciale care duceau spre Constantinopol, acesta s-a dezvoltat mult prin navigaţie şi pescuit. Mulţi străini plecau zilnic pe mare de aici, însă nici unul nu pleca la drum dacă nu-l vizita mai înainte pe Sfântul Partenie, pentru a primi binecuvântarea sa, ca scut apărător şi izbăvitor în călătorie.

Sfântul Partenie din Lampsakos are

mare putere de a izgoni demonii trufaşi

Întrucât erau mulţi cei care veneau şi plecau din Lampsakos, a ajuns într-una din zile la Sfântul Partenie, pentru binecuvântare, un om care avea în sine un duh diavolesc, care de multă vreme locuia într-însul (încă din copilărie), fără însă ca acesta să o ştie. Şi dacă demonul s-a putut ascunde de cel care-l adăpostea, necuratul nu s-a putut ascunde şi de prietenul lui Dumnezeu, adică de Sfântul Ierarh Partenie. Astfel că, ajungând bietul posedat lângă Cuviosul Partenie, i-a făcut plecăciune, iar Sfântul, cunoscând că într-însul este duhul necurat, nu i-a întors salutul. Atunci diavolul s-a înfuriat şi a vorbit Sfântului prin om:


– Noi am avut dorinţa să te vedem dar, deşi te-am salutat, tu nu ne-ai răspuns.
– Iată deci, i-a spus Preamăritul, că m-ai vazut.
Iar demonul la rândul său i-a răspuns:
– Te-am vazut şi te-am priceput.
– Dacă cu adevărat ai priceput, atunci ieşi din fiinţa lui Dumnezeu, i-a poruncit Sfântul Partenie.
Atunci duhul cel viclean a replicat:
– Asta a fost tot? Să mă condamni să ies de aici dinăuntru? Dar, rogu-mă ţie, nu mă scoate din lăcaşul meu, în care de atâta timp locuiesc!
– Dar chiar este multă vreme de când locuieşti în el? l-a întrebat Sfântul Partenie.
Iar necuratul i-a răspuns:
– De când era copil, iar până acum nu m-a simţit nimeni, în afară de tine! Dacă totuşi mă izgoneşti de aici, oare unde îmi vei porunci să mă duc?
– Îţi dau şi loc unde să mergi, i-a spus Cuviosul Partenie.
– Poate ai să-mi spui să intru în porci? a întrebat diavolul.
Iar Sfântul Partenie a urmat:
– Ba deloc, ci am să-ţi dau ţie un om, în care intrând să locuieşti, dar să ieşi din omul acesta degrabă.

După ce demonul şi-a dat seama că totul este adevărat şi nu înşelăciune, pentru că îl vedea pe Preamăritul Partenie gata să susţină şi să promită că-i oferă până şi om în care să se sălăşluiască, dacă, desigur, ieşea din acesta, a fost convins şi a ieşit; şi îndată a cerut ce i s-a promis.

Atunci Sfântul Partenie însuşi a deschis larg gura sa şi i-a spus:

– Iată omul! Intră şi locuieşte!

Auzind acestea, diavolul, ca şi cum ar fi fost ars cu foc de cuvântul Preafericitului Ierarh Partenie, a început să bocească şi, plecând, a spus:

– Vai mie, în bun vas locuind eu, după atâta timp mă izgoneşti! De ce oare n-am găsit pe altul în care să pot să stau şi am fost dat afară din acesta fără să vreau? Cum am să îndrăznesc să stau în acesta care are aşa mare putere? Cum voi putea să intru în casa lui Dumnezeu? Cu adevărat, mare este puterea celor ce-I fac Voia lui Dumnezeu!!!

Acestea zicându-le diavolul cel alungat în chip ruşinos, s-a dus în locuri pustii şi neumblate, iar omul ce fusese posedat de acesta încă din copilărie a rămas pe deplin liniştit şi sănătos, şi Îl lăuda pe Dumnezeu.

Din această întâmplare cu cel demonizat se deduce imediat imensa putere pe care a primit-o smeritul Ierarh Partenie din Lampsakos asupra demonilor vicleni şi trufaşi. Căci, precum întunericul este risipit de lumină, simpla apropiere de Sfântul Ierarh Partenie îi fugărea pe demoni. Dar nici în zilele noastre demonii nu suportă prezenţa Sfântului Partenie din Lampsakos, întrucât apropierea de Capul Sfântului Ierarh Partenie sau de Sfintele sale Moaşte îi pune îndată pe fugă pe demoni, fapt dovedit şi de minunile din zilele noastre – cercetaţi categoria Minuni din zilele noastre. Numai un om simplu şi smerit, precum milostivul Partenie, putea să primească o putere atât de mare asupra întunecaţilor demoni, ca să aibă putere să lupte în oraşul idolatru Lampsakos. Atât de mare era – şi este – trecerea Preafericitului Ierarh Partenie la Dumnezeu, încât Sfântul Partenie le porunceşte diavolilor şi aceştia i se supun, nesuportând Harul Duhului Sfânt Ce sălăşluieşte în el.

Datorită puterii sale celei mari asupra demonilor, de pretutindeni se aduceau la Sfântul Ierarh Partenie oameni ce sufereau din cauza duhurilor necurate (demonizaţi şi oameni care sufereau din cauza vrăjilor şi a farmecelor sau a altor legături necurate) şi milostivul Partenie îi tămăduia pe toţi prin rugăciune, cu darul şi puterea lui Dumnezeu.

Între aceşti bolnavi era şi o fecioară pe nume Dafni, fiică a lui Dionisios, care era de neam împărătesc, pe care, fiind cumplit chinuită de diavol, plăcutul lui Dumnezeu, Partenie, a izbăvit-o de chinurile lui în trei zile. De asemenea, a vindecat şi pe Agalmatia, fiica guvernatorului Smirnei (Mamalios), care, fiind tulburată de duhuri necurate, se tăvălea pe pământ, spumega şi înţepenea. Alţi oameni stăpâniţi de diavoli şi care au fost vindecaţi de Marele Sfânt Partenie din Lampsakos, sunt: Zoila (o femeie vestită de neam persan care avea într-însa duh iscoditor), Parthena (fiica lui Sinadios, care, fiind muncită de diavol, rătăcea prin munţi) şi împreună cu ea pe Alexandria (care avea duh de mânie, amândouă fiind din cetatea Avidos), soţia unui bărbat din Pereia (care se află între Lampsakos şi Kizik), Akakia (din provincia Killia), Rufina şi Theofila (amândouă din satul Asirmo), Kalliopi şi Kiriaki (o bătrână săracă şi o copilă).

Toate acestea, care erau muncite de diavoli cu chinuri greu de îndurat, au fost tămăduite complet de Preacuviosul Partenie în numele lui Iisus Hristos. Pentru a le vindeca, a fost de-ajuns numai o rugăciune a smeritului Partenie însoţită de o binecuvântare, sau de o mustrare adresată duhurilor viclene, sau împreună cu o suflare în faţă, sau cu o stropire cu apă sfinţită (adică aghiazmă), şi îndată au fost eliberate de trufaşii demoni. Apoi, dându-le sfaturi folositoare de suflet – prin care le întărea credinţa în Hristos, Cel Care le vindecase, înduplecându-Se la rugăciunea plăcutului Său Partenie –, le binecuvânta şi le trimitea sănătoase acasă.

O altă minune ce merită amintită este cea făcută cu tânărul Mikonas, fiu de preot, care avea într-însul un diavol cumplit. Acesta era cuprins de zvârcoleli de nestăvilit şi suferea îngrozitor. Părinţii săi l-au dus la Sfântul Partenie şi l-au rugat fierbinte să se îndure de tinereţea lui şi să-l izbăvească de stăpânirea demonului. Dar, spre mirarea tuturor, acest suflet atât de milostiv şi iubitor de oameni, nu s-a lăsat înduioşat de lacrimile lor şi le-a spus: “Nu este vrednic de milă, nu este vrednic, căci spre pedeapsă îi este dat lui duhul care îl munceşte, de vreme ce este ca un ucigaş de tată. Pentru că adeseori, răbdând de la dânsul ocară şi necinste, v-aţi rugat întru amărăciunea sufletului vostru ca să fie pedepsit de Dumnezeu. Deci, lăsaţi-l ca aşa să fie, pentru că de trebuinţă îi este lui această pedeapsă.”

Dar văzând lacrimile cele multe ale părinţilor şi milostivindu-se de ei, fericitul Partenie s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu şi îndată a ieşit diavolul din tânărul acela. Părinţii, luând pe fiul lor sănătos, s-au întors la casa lor, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.

Sfântul Partenie înviază un al doilea om – pe Alamas !!!

Trebuie menţionat şi cazul lui Alamas din Siros. Acesta, fiind sub stăpânirea unui demon, a căzut de pe acoperişul bisericii construite de Sfântul Partenie şi a zăcut mort fără suflare. De acest lucru aflând Sfântul Partenie, a mers la mortul acela şi, cu arma sa cea mai puternică – rugăciunea –, l-a înviat pe Alamas şi l-a izbăvit de demonul cel viclean.

Sfântul Partenie desface vrăjile şi farmecele

Nu poate fi trecut cu vederea nici cazul Evhariei, soţia magistratului Agapios, care suferea din cauza vrăjilor care s-au făcut asupra ei de oamenii vicleni. Aceasta suferea îngrozitor, având dureri insuportabile. Aflând Sfântul Partenie de situaţia femeii, a vindecat-o fără mare greutate şi în numai trei zile, folosind ulei de la candelele Sfinţilor şi rugăciunea lui cea fierbinte.

Sfântul Partenie vindecă bolile

generate de puterea diavolească

De o deosebită importanţă este şi boala lui Thalassios, care era unicul copil al unui preot din Syadia. Aflându-se însă sub înrâurirea unui duh viclean, el şi-a pierdut minţile şi a fost dus în faţa Sfântului Partenie, pe lângă care a stat numai şapte zile, după care a primit înapoi marele dar al lui Dumnezeu: mintea şi judecata.

Pentru a demonstra marea putere a Sfântului Ierarh Partenie din Lampsakos asupra demonilor, trebuie povestit şi despre soldatul Axanios, pe care l-au adus la Sfânt ca pe o povară lipsită de viaţă, cu membrele paralizate din cauza duhurilor necurate. Sfântul Partenie, fără să folosească nimic altceva, l-a stropit pe bolnav cu apă sfinţită (aghiazmă) amestecată cu rugăciuni care L-au înduplecat pe Dumnezeu. Astfel l-a însănătoşit şi l-a întărit ca să plece pe picioarele sale.

A mai fost şi un bolnav din Traklion, pe nume Kallistos, şi un altul din partea răsăriteană a insulei Lesbos. Amândoi au fost aduşi la Sfântul Partenie, primul fiind paralizat de picioare de o putere diavolească, iar celălalt având – tot din lucrarea celui viclean – aşa nişte răni pe cap, încât semăna cu un lepros. Pe amândoi i-a vindecat – deplin şi grabnic – Sfântul Partenie, ungându-i cu ulei sfinţit de la candelele Sfinţilor şi rugându-se fierbinte pentru ei.

Sfântul Partenie scoate

demonul din vopsitorie

Între alte multe şi nespuse minuni ale Sfântului Partenie s-a întâmplat şi aceasta: În vopsitoria împărătească, care se numea vopsitoria purpurei, se sălăşluise într-o vreme un demon, care, tropăind de bucurie, strica vopseaua, ca să nu se prindă pe pânză. Atât de duşmănos şi neruşinat era diavolul, încât se înfăţişa de multe ori vopsitorilor şi îi împiedica din lucru la vedere. De aceea erau în mare mâhnire lucrătorii pentru pagubele cele multe care se făceau prin supărarea diavolească, temându-se de mânia împărătească şi de pedeapsă, pentru paguba cea aducătoare de atâta cheltuială. Aflând de aceasta Arhiereul lui Dumnezeu, Partenie, a alergat îndată într-acolo, ca să ţină piept demonului. După ce a ajuns la vopsitorie, Sfântul Partenie a poruncit în văzul tuturor duhului viclean, mustrându-l şi ameninţându-l cu Numele de temut al lui Hristos. Iar demonul s-a făcut nevăzut imediat, nu numai din vopsitoria aceea, ci şi din tot ţinutul, pentru că a plecat strigând în auzul tuturor că este alungat de acolo şi merge în focul iadului. Apoi făcându-se îndată o încercare, la îndemnul Sfântului Partenie, s-au umplut cazanele cu vopsea şi s-a cufundat lâna, care s-a vopsit fără nici o oprelişte, şi atunci, şi după aceea.

Sfântul Partenie scoate diavolul

ce se sălăşluise în apele mării

Odată, în vremea pescuitului, erau atât de mulţi peşti în mare, încât pescarii credeau că îi vor prinde în plasă fără trudă, numai căt să întindă mâna, dar, când coborau năvoadele, se osteneau zadarnic: nu găseau nici un peştişor în ele. Aşa s-au ostenit degeaba multă vreme. Dar aceasta nu se întâmpla numai în Lampsakos, ci pe tot ţărmul până la Avidos.

Adunându-se toţi pescarii din toate cetăţile şi satele dimprejurul părţilor acelora, au venit la Sfântul Partenie şi l-au rugat să-şi înalţe cu evlavie mâinile către Dumnezeu, ca să dezlege taina care îi împiedica în chip ciudat. Iar Sfântul Partenie i-a ascultat, căci cine era mai iubitor faţă de oameni decât el? A postit aşadar şi s-a rugat cu lacrimi şi atunci Dumnezeul cel Milostiv faţă de oameni i-a descoperit că prin lucrarea diavolească se face pescarilor o supărare ca aceea.

Îndată sculându-se Sfântul Partenie, a străbătut dintr-o parte în alta ţărmul şi, rugându-se şi binecuvântând apa, a aruncat în ea sare, gonind de pretutindeni pe diavol, care se încuibase în ape. Apoi i-a îndemnat pe pescari să-şi arunce năvoadele şi să încerce să pescuiască, fiind şi el de faţă. Făcând ei aceasta cu bucurie, se petrecu o mare minune acolo, sub ochii lor, căci abia au putut să tragă mrejele de mulţimea peştilor. Iar marea a fost plină de bunătăţi, aşa încât pescuitul a împlinit şi lipsurile din trecut. De atunci s-a făcut pescarilor pescuirea cu bună sporire ca şi mai înainte.

Sfinţenia Episcopului din Lampsakos a fost mărturisită nu numai de oameni, ci chiar şi de necuvântătoare. În timp ce Sfântul Partenie şedea pe ţărm în vremea pescuitului, un peşte mare ce se numea Tinos, sărind din mrejele pescarilor, s-a aruncat la picioarele Sfântului, în semn de supunere faţă de plăcutul lui Dumnezeu. Sfântul Partenie, după ce l-a însemnat cu Semnul Sfintei Cruci, l-a dăruit săracilor, spre slava lui Dumnezeu.

Sfântul Partenie înviază un al treilea om – pe Maximianos !!!

Tânărul Maximianos era de loc din cetatea Vizyi din Tracia şi ucenic la un anume Fertis, diacon la Episcopia din Lampsakos. Acest tânăr era aşa de chinuit de boala dizenteriei, încât nici o speranţă de viaţă nu-i mai rămăsese şi, neputând să se tămăduiască, a murit. Părinţii săi, auzind de moartea lui, au plecat din Vizyi în Lampsakos, cu scopul de a-şi îngropa fiul. Să vedeţi însă faptă de credinţă adevărată, şi cum, din pricina acestei credinţe puternice, au primit îndată o sfântă binefacere! După ce l-au primit mort, părinţii lui l-au dus cu tot cu pat, fără să şovăie, şi l-au aşezat la intrarea în biserică, pe unde trebuia să treacă Arhiereul lui Dumnezeu, Partenie. Venind Sfântul, a văzut pe cel mort zăcând, iar pe părinţi şi pe cei de faţă vărsând lacrimi fierbinţi pentru el. Apoi a suferit şi el în sufletul lui şi şi-a arătat durerea cu lacrimi.

Altcuiva i-ar fi fost de ajuns să arate că suferă alături de ceilalţi după porunca “plânge cu cei ce plâng” şi astfel le-ar fi oferit părinţilor oarecare mângâiere. Pentru Sfântul Partenie însă, acest lucru nu a fost deloc îndeajuns, ci îndată s-a făcut el însuşi pricină de bucurie grabnică, pentru că odată cu lacrimile şi-a plecat genunchii şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru cel mort, care a înviat îndată. Astfel, Sfântul Partenie l-a predat părinţilor în deplină sănătate, în stare să vorbească şi să umble. Toată cetatea s-a mirat foarte mult de o minune preaslăvită ca aceasta şi toţi Îl preamăreau pe Dumnezeu.

Sfântul Partenie vindecă cu mărinimie

patima iubirii de avuţie

Vizitându-l într-o zi Sfântul Partenie pe Mitropolitul din Iraklia Traciei, l-a găsit pe acesta grav bolnav, dar Dumnezeu i-a descoperit plăcutului Său Partenie că Mitropolitul este pedepsit cu acea boală grea pentru iubirea de argint, căci Mitropolitul era tare iubitor de bani şi, vai!, îşi însuşise bunurile săracilor. Aflând aceasta, Sfântul Partenie i-a spus: “Să ştii că această boală trupească care te-a lovit este spre îndreptarea bolii tale sufleteşti.” Iar bolnavul i-a răspuns: “Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine să-mi ierte păcatele.” Sfântul Partenie a urmat: “Dacă cineva este vinovat faţă de un om, este firesc să fie ascultat cu bunăvoinţă cel ce se roagă pentru el. Vina ta însă se îndreaptă pe de-a-ntregul spre Dumnezeu, Căruia nimic nu-I scapă. Tu continui încă în păcat şi acesta se răsfrânge în întregime pe spinarea săracilor. Dă, deci, ce este al lui Dumnezeu, lui Dumnezeu, şi nici o piedică nu mai există, mărite, să te faci bine, şi nu zic numai la trup, ci mai cu seamă la suflet.”

Vorbele Sfântului Partenie au coborât în inima Mitropolitului, care, venindu-şi în simţire, a zis: “Cu adevărat, am greşit faţă de Dumnezeu.”. Îndată chemând pe intendentul său, i-a poruncit să aducă în faţa tuturor aurul pe care-l strânsese de la săraci. Iar după ce acesta aduse o mulţime de aur cu anevoie de numărat, Mitropolitul l-a rugat pe Sfântul Partenie să-l împartă la săraci, dar Sfântul i-a zis: “Numai pe tine te priveşte această lucrare şi de aceea te-a întărit Dumnezeu, ca să întorci cu propriile tale mâini la săraci toate câte sunt ale lor.”

Atunci bolnavul a poruncit să fie pus în caretă şi să fie dus la Biserica Sfintei Muceniţe Glicheria. Acolo, adunând pe toţi săracii oraşului, le-a împărţit tot aurul cu îndurare. Iar Bunul şi Preamilostivul Dumnezeu – Cel Ce n-a defăimat lacrimile desfrânatei şi a primit suspinarea vameşului –, a primit pocăinţa Mitropolitului şi în trei zile i-a dăruit o sănătate deplină, nu numai a trupului, ci şi a sufletului (aşa cum proorocise Sfântul Partenie).

Sfântul Partenie vindecă complet un paralizat

Intrând odată Sfântul Partenie în Biserica Sfântului Mucenic Ahilas (din zona Irakliei), a întâlnit un localnic care era paralizat cu totul. Făcându-i-se milă de acesta, Sfântul a cerut nişte ulei, pe care l-a binecuvântat, apoi s-a rugat cu lacrimi Bunului Dumnezeu pentru bolnav şi i-a uns mădularele uscate cu acel ulei. Rugăciunea dreptului Partenie a făcut din ulei un leac puternic, pentru că bolnavul îndată s-a vindecat şi a început să umble, dând slavă lui Dumnezeu. Aflând cetăţenii Irakliei de această neaşteptată minune, toţi cei care erau cuprinşi de tot felul de boli şi neputinţe au venit la Sfântul Partenie şi s-au vindecat datorită rugăciunilor fierbinţi ale plăcutului lui Dumnezeu.

Sfântul Partenie aduce ploaia şi face

pământul şi plantele să rodească îmbelşugat

În acea vreme, când Sfântul Partenie săvârşea cu darul şi cu puterea lui Hristos minunile, tămăduind diferite boli, era lângă el şi Ipatianos, arhidiaconul Bisericii Sfântului Mucenic Ahilas. Acesta, văzând puterea cea mare a Episcopului din Lampsakos, a căzut la picioarele Sfântului Partenie şi l-a rugat cu lacrimi să meargă la unul din ogoarele sale, unde semănase de toate, dar – din cauza păcatelor sale – a venit seceta care a uscat totul, vătămând şi slăbind seminţele.

Preamăritul s-a lăsat convins de rugămintea arhidiaconului şi a mers la locul cu pricina. Ajuns acolo, Sfântul Partenie a ridicat mâinile spre cer, a udat pământul cu lacrimile sale şi a cerut din toată inima lui Dumnezeu să dea ploaie ca să rodească pământul. Iar Dumnezeu, Cel Ce face voia celor care se tem de El, a acoperit îndată cerul cu nori şi a început să cadă atâta ploaie, încât s-au umplut până şi lacurile pământului.

Sfântul Partenie a înnoptat într-un adăpost de pe ogor, unde s-a rugat toată noaptea, timp în care Dumnezeu i-a descoperit că Mitropolitul va trece la cele veşnice peste puţin timp, iar succesorul său pe scaunul Episcopiei va fi arhidiaconul Ipatianos. Dimineaţa devreme, chemându-l Sfântul Partenie pe arhidiacon, i-a spus: “Trebuie să ai mare grijă pentru că ştii bine că Mitropolitul a fost pedepsit din cauza lăcomiei lui de bani. După cum am fost înştiinţat în timpul nopţii de Dumnezeu, să ştii că şi tu ai să ajungi episcop nu peste mult timp. Îngrijeşte-te deci să veghezi asupra săracilor, pentru că aceasta este pe placul lui Dumnezeu mai mult decât orice altceva.”

Arhidiaconul a ascultat cu atenţie şi l-a rugat pe Sfânt să viziteze şi un alt ogor al său, ca să-l binecuvinteze cu rugăciunea lui, deoarece era uscat complet din pricina secetei. Sfântul Partenie l-a liniştit pe arhidiacon, asigurându-l că la vremea secerişului va treiera de pe acest ogor exact cantitatea de grâne pe care o recolta în anii cei buni.

La fel de uscată era şi via sa, de curând plantată, care era şi mâncată de viermi. Văzând aceasta, Sfântul Partenie luă sare şi o împrăştie, astfel încât să cuprindă, pe cât era cu putinţă, toată via, după care îi spuse arhidiaconului: “Să nu te necăjeşti deloc, nici pentru via aceasta, pentru că va primi din plin binecuvântare prin Harul Bunului Dumnezeu.”

Sosind vremea să se întoarcă în Lampsakos, a plecat de pe câmpurile arhidiaconului şi s-a întâlnit iar cu Mitropolitul, care l-a primit cu bucurie. Sfântul Partenie i-a spus: “Am să-ţi aduc o veste bună: nu va trece mult timp şi te vei duce la Domnul. Precum m-a vestit despre aceasta Dumnezeu, ai să laşi după tine un urmaş vrednic drept conducător al Mitropoliei, pe arhidiaconul Ipatianos”. Apoi s-a urcat în corabie şi s-a întors pe mare în Lampsakos.

Au trecut doar câteva zile şi stăpânul duhovnicesc al Irakliei s-a îmbolnăvit şi s-a dus la Domnul, iar în locul lui a fost ales Ipatianos, după cum proorocise Sfântul Partenie. S-au împlinit apoi şi celelalte profeţii ale smeritului Partenie: la vremea recoltei, Ipatianos a adunat roadele de pe câmpul care fusese distrus de uscăciune, le-a treierat şi a găsit exact 1000 de mozi, cât rodea în anii cei buni. Iar la vremea culesului de struguri, via – care fusese şi ea uscată – a dat rod îmbelşugat, după cum profeţise Sfântul Partenie.

Văzând toate acestea, Episcopul Ipatianos a umplut o corabie cu daruri din amândouă felurile de roade şi le-a adus în Lampsakos, la Sfântul Partenie, drept mulţumire pentru rugăciunea şi binecuvântarea sa. Sfântul a primit cu dragoste pe episcopul Irakliei, dar roadele aduse de dânsul le-a refuzat, spunând: “Toate acestea trebuie oferite nu mie, ci lui Dumnezeu, deoarece şi binecuvântarea roadelor de la El vine. Deci, trebuie să le împarţi pe toate acestea la săraci, mărturisind că mulţumirea I se cuvine lui Dumnezeu!”. Atunci Ipatianos s-a întors îndată în Iraklia şi a dăruit roadele celor săraci, povestind tuturor despre minunile lui Dumnezeu, făcute prin robul Său, Partenie.

Sfântul Partenie a fost aşadar în toate bun şi minunat. Marele făcător de minuni din Lampsakos a strălucit asemeni Îngerilor prin viaţa sa curată – pe mulţi păgâni aducându-i la credinţa cea adevărată, tămăduind nenumărate boli, alungând demonii şi ajutându-i pe oameni în orice problemă grea pe care o aveau.

Ajungând la o vârstă înaintată, Sfântul Partenie a plecat la Dumnezeu – Căruia I-a închinat toată viaţa sa – pe data de 7 februarie (într-un an care nu se cunoaşte cu exactitate), când Biserica Ortodoxă de pretutindeni îl prăznuieşte. Sfântul Partenie a lăsat ca moştenire poporului său parfumul miracolelor sale şi exemplul conduitei sale exemplare.

Vestea despre cinstita adormire a Sfântului Partenie s-a răspândit cu repeziciune în cetăţile şi în ţările din jurul Lampsakului, aşa încât arhiepiscopi, episcopi, preoţi şi credincioşi de pretutindeni au venit la îngroparea lui, nelipsind, bineînţeles, nici Ipatianos, Episcopul Irakliei.

Trupul sfânt şi neprihănit al smeritului Ierarh al LampsakuluiPartenie –, după ce s-a bucurat de cinstea cântărilor care i se cuveneau, a fost aşezat la locul de veci cu toată evlavia şi cinstea, în micul Paraclis construit de el însuşi lângă marea Biserică a Atotputernicului (zidită tot de el).

Sfântul Partenie este viu şi

prezent în vieţile noastre

Deşi sufletul lui a plecat la Dumnezeu, bunul şi milostivul Sfânt Partenie nu ne-a părăsit, pentru că şi după moartea sa, acest doctor fără de plată şi mare făcător de minuni i-a ajutat pe toţi cei care i-au cerut cu multă credinţă şi evlavie sprijinul în orice problemă aveau.

La mormântul lui cel sfânt se săvârşeau, şi se  săvârşesc şi astăzi, multe tămăduiri – vizitaţi pagina Mormântul Sfântului Partenie din Lampsakos face minuni şi azi!!! –, iar Sfintele sale Moaşte răspândesc mireasmă plăcută, izgonesc demonii din oameni, desfac vrăjile, farmecele şi toate legăturile necurate şi izvorăsc tămăduiri (în secţiunea Sfinte Moaşte găsiţi o parte din mănăstirile în care se află părţi din Sfintele sale Moaşte).

Sfântul Partenie vine şi astăzi în sprijinul acelora care-l cheamă cu credinţă şi evlavie, aşa cum făcea şi când era în viaţă. Prezenţa lui vie în zilele noastre este dovedită de minunile şi binefacerile uimitoare cu care îi copleşeşte pe cei care se apropie de el cu credinţă şi-l cheamă într-ajutor – pentru edificare cercetaţi pagina Despre Sfântul Partenie şi categoria Minuni. Sfântul Partenie – prin darul Domnului Iisus Hristos – îi uşurează şi astăzi pe oamenii care suferă de influenţa magiei, farmecelor şi a altor acţiuni satanice, şi, mai ales, îi eliberează de boala blestemată care biciuieşte astăzi omenireacancerul. Sfântul Partenie este în mod deosebit Sfântul tămăduitor al cancerului.

Directoare web: 1 Director web Adauga siteul tau intr-un director web gratuit unde fiecare link este verificat de un editor ClickLink.ro

3 thoughts on “Viața Sf. Partenie din Lampsakos și minunile săvârșite în timpul vieții sale

  1. patima iubirii de avuţieVizitându-l într-o zi Sfântul Partenie pe Mitropolitul din Iraklia Traciei, l-a găsit pe acesta grav bolnav, dar Dumnezeu i-a descoperit plăcutului Său Partenie că Mitropolitul este pedepsit cu acea boală grea pentru iubirea de argint, căci Mitropolitul era tare iubitor de bani şi, vai!, îşi însuşise bunurile săracilor. Aflând aceasta, Sfântul Partenie i-a spus: “Să ştii că această boală trupească care te-a lovit este spre îndreptarea bolii tale sufleteşti.” Iar bolnavul i-a răspuns: “Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine să-mi ierte păcatele.” Sfântul Partenie a urmat: “Dacă cineva este vinovat faţă de un om, este firesc să fie ascultat cu bunăvoinţă cel ce se roagă pentru el. Vina ta însă se îndreaptă pe de-a-ntregul spre Dumnezeu, Căruia nimic nu-I scapă. Tu continui încă în păcat şi acesta se răsfrânge în întregime pe spinarea săracilor. Dă, deci, ce este al lui Dumnezeu, lui Dumnezeu, şi nici o piedică nu mai există, mărite, să te faci bine, şi nu zic numai la trup, ci mai cu seamă la suflet.”
    +1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s